Pagini

vineri, 17 mai 2013

exams-done.

actualizare de stare - am scăpat de teze, şi normal, sunt cel mai fericit. atât.

vineri, 10 mai 2013

vinolamine.

Un singur lucru mi se pare imposibil pe lumea asta. Să impresionezi o persoană. Şi nu o persoană oarecare, una pe care o placi. Nu numai că este imposibil, dar nici nu merită, dragilor! Mi se pare că devine din ce în ce mai fără rost să comunici cu unele persoane. Persoanele alea care iubesc glumele proaste şi miştourile. Îi urăsc pe ăia, ei n-au decât să mă implore să îi suport.
Nu spun chestiile astea din burtă. Spun chestiile astea pentru că dorinţa mea de a experimenta devine din ce în ce mai mare, chit că al meu corp se va rupe în bucăţi în viitorul cât se poate de îndepărtat, sper eu. Nu, să fim serioşi, experimentatul noilor senzaţii n-ar trebui să fie o dorinţă (sau da, dar pentru persoanele care sunt aşa de nebune încât să creadă că vor rezista la nesfârşit).                                                                                
                                                                                                                                                      
  
be better for who?

Mă bucur să cred că sunt îndeajuns de nebun încât să cred că pot. Ei, de data asta nu mi-a ieşit. Mai sunt şi unele excepţii, care mă învaţă că nu trebuie să renunţi. Pentru acea persoană care ştie despre ce e vorba, nu voi mai încerca pentru că mi-am dat seama că o persoană aşa neînsemnată nu merită atâta efort, şi pentru că sunt un narcisist convins şi "modestia" din mine vorbeşte, pot spune că nu merită o persoană care să o placă, sau pe mine. Nu merită pe nimeni, de fapt. V-am avertizat că-s narcisist, aşa că să nu vă aud!

Deja trei doze de aşa ceva până acum. Am anticorpi de-acuma. Nu vreau să devin stană de piatră, aşa că dragă chestii, la mai mare!



Prea târziu pentru un "vinolamine", acum.
         

vineri, 3 mai 2013

Easteeeer!

Îmi place la nebunie că a venit din nou perioada aia a anului în care mama face tort în formă de iepuraşi, vine Paştele, mergem la biserică şi cântăm, şi toate astea. Bineînţeles, după noaptea de Înviere, mergem acasă şi devorăm tortul, ouăle care arată super bine şi ţi-e milă să le decojeşti, şi pasca aia super-mega-ultra bună pe care o face mamaia. Ăsta-i modelul Paştelui perfect pentru mine.

Bineînţeles, nu se poate să existe postare în care să nu mă plâng de vacanţe scurte, şi alte probleme eleviceşti, aşa că a trebuit să aduc vorba despre asta. Da, ador Paştele (dar să nu uităm de Crăciun, totuşi!), dar dacă nu era încadrat de şcoală interminabilă, teme-o droaie şi alte chestii, ar fi fost chiar sublim. În fine, Paştele ăsta nu voi mai ţine cont de şcoală. Şi nu, nu zic asta mereu, zic asta doar acum. Profitaţi de ocazie şi ieşiţi cât de repede de pe blog că s-ar putea să mă răzgândesc.

Vă doresc tuturor un Paşte de poveste, un trecut pe sub masă uşor, o voce superbă pentru Prohod (sper să vă găsiţi şi cărticelele de anul trecut, că mie mi-a luat vreo trei săptămâni să o găsesc...), să ajungeţi cu lumina acasă fără să vă întoarceţi la biserică, sau ceva de genul ăsta, şi să reuşiţi să crăpaţi cu oul vostru toate celelalte ouă! Ha, c-am zis-o şi pe asta :)

Paşte fericit!