Pagini

duminică, 27 ianuarie 2013

Thank God!

Thank God! Cred că e prima dată când sunt atât de fericit că nu merg într-o călătorie.
Motivul? Un băiat (nu român, nu din România, nu are legătură cu familia lexicală a acestui cuvânt).

În altă ordine de idei, încep să cred că zăpada şi gheaţa complotează cu clanuri mafiote de pe-aici din zonă. Da, ştiu, e ciudat, dar cred că sunt plătite să îşi facă biiine treaba. După ce că m-au făcut să cad, mi-au mai aruncat şi cheile din buzunar!
Thank God, again, că le-am găsit când m-am întors la locul crimei! 

Pregătiri. Pentru. Olimpiadă. Argumentări. Compuneri. Sfârşit, nu!
O perioadă foarte naşpa, după cum am mai spus, cred. 



Inspiraţia pe care o aveam când m-am apucat de scris mi s-a scurs pur şi simplu afară din creier, şi acum o văd zăcând pe jos, dar nu mă ating de ea, că a atins deja un punct interesant postarea asta...
Cam atât pentru azi, şi probabil pentru următoarele câteva zile, zile în care, normal, voi fi la şcoală. All the time i'm la şcoală (în ciuda spuselor unora).

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

No ideas. (2)

Am hotărât să postez ceva gen :
Idei de postat : nimic.
Dorinţă de postat : maximă.
Aşa că am postat asta.

Acum, serios "vorbindă", chiar nu am idei de postări, dar blogul nu mi-a dat voie să îl părăsesc şi să nu mai postez chiar...nimic.
So, look!


joi, 24 ianuarie 2013

The Soul.

Un trup. Un trup nu poate trăi fără suflet, dar un un suflet poate trăi fără trup. În momentele grele, în care ne simţim singuri, şi fără nicio speranţă, o adiere de vânt ne face să ne simţim mai bine. Avem senzaţia că nu a fost doar vântul. Şi bunicul a venit cu ea, punându-ne mâna pe creştet, şi şoptindu-ne, parcă, că totul va fi bine.
Lumea sufletului meu e maaare... Chiar eu am creat-o! Am pus deal lângă deal, munte lângă munte, şi la poalele muntelui marea. Numai că acolo nu sunt valuri. Nici nu plouă. E cald, şi Soarele se chinuie să apună lăsând cerul roşu de când am creat această lume.
Îmi place să mă-nchid aici. Pot să fac plimbări fără sfârşit fără să obosesc, şi picioarele...picioareşe nu mă dor. Pot să înot fără să-mi fie frig, şi plutesc fără să mă chinui. Dacă vreau, clipesc şi-ajung pe munte. Din vârful lui m-arunc din nou în mare, ca să înot puţin cu delfinii şi să las nisipul fiiin să îmi zgârie faţa.
Lumea sufletului meu e plină de multe alte suflete. Dar le simt doar pe cele dragi mie. Nu ştiu câte sunt. Dar nu sunt multe. Fiecare îmi şopteşte ce vreau să aud în alt fel, fiecare mă mângâie în alt fel, fiecare are grijă să adorm în alt fel. Mă simt bine cu ele; ştiu că nu mă pot minţi.
Aici nu-s case, nici magazine, nici electricitate. Doar eu şi natura, natura şi eu. Brazi, peşteri, ape, delfini. Toate-s aici, cu mine şi celelalte suflete. Ne înţelegem perfect şi nu ne certăm; ba chiar avem grijă unii de alţii,  şi ne veghem somnul unul altuia, cum fac părinţii când pruncii lor dorm : sunt întotdeauna acolo!
Un trup. Un trup poate trăi cu suflet, iar sufletul preferă să trăiască şi el cu trup, pentru a-şi crea propria lume în care să îşi petreacă viaţa.


marți, 22 ianuarie 2013

luni, 21 ianuarie 2013

Delete.

Am fost nevoit să șterg câteva postări. Defapt nu nevoit. Așa am vrut. Gradul lor de penibilitate și riscul de a plictisi oamenii era peste normal, așa că am preferat să renunț.
În altă ordine de idei, vacanța s-a terminat, și deja s-a dus o săptămână de școală, una foarte obositoare. Nici nu zici că a fost prima săptămână. Fiecare profesor și-a luat deja rolul în serios și a început să ne predea lecții interminabile care, după părerea noastră, nu au ce căuta în capul nostru și creierul le respinge total dorința de a ocupa puținul spațiu rămas liber. Notele au început să curgă, și olimpiadele se apropie cu pași repezi. Mii de caiete împrăștiate pe birouri, calculatoare deschise (și ce e uimitor, nu pe Facebook), pixuri fără pastă, culegeri peste tot și subiecte neterminate, care nu te lasă în pace. Se numește ȘCOALĂ.
Singurul lucru bun? Nu ne lasă să ne plictisim. Lucruri rele? Mult prea mult de învățat. Dar ne-am obișnuit deja, așa că nu e ceva care să ni se mai pară inuman.
Cu dorință de mai bine în semestrul ce abia a început, și care nu ne lasă să ne dăm seama că acum două zile am avut vacanță, vă salută Vlad!
Și cică dacă n-ai școală e nasol!