Pagini

duminică, 18 noiembrie 2012

Happy Birthdy!

Nu din greşeală am scris "Birthdy". Cine ştie cunoaşte. Deşi am întârziat o zi cu această postare, ştiu că va fi primită cum se cuvine chiar şi acum, la câteva ore după ce ziua ta a trecut. La mulţi ani B., să ai parte de tot ce îţi doreşti, succes la teza de miercuri, şi normal, şi la Evaluarea Naţională. Ştim cu toţii că poţi!

Nu vreau să încep cu dulcegăriile (ştiu că nu ţi-ar plăcea). Aşa că prefer să închei postarea despre tine subit. 

La mulţius anius încus o datus!

vineri, 16 noiembrie 2012

One more one.

Încă una luni, şi am scăpat. 7A, succes! Presupun că profu' o să ni le aducă azi... Bine că am scăpat de ea totuşi...

Succes şi la cea de luni.

Vlad. (Postare scurtă şi lipsită
de înţeles, dar nu am chef
de nimic. Pa!)

miercuri, 14 noiembrie 2012

Câcat exam.

Dacă ai ajuns pe acest blog probabil că şi tu eşti ca şi mine, un copil lipsit de chef de a învăţa, care mâine dă teză şi nu are chef, totuşi, să îşi înveţe. Că na! Aşa suntem noi ăştia micii! Ne arde de glumă până în ziua de dinaintea tezei, şi nici atunci nu prea vrem să învăţăm. Nu?

Vreau să spun că pereţii chiar sunt mai interesanţi decât formule, comentarii de zeci de pagini şi definiţii. Nu mai bine te uiţi pe pereţi decât să înveţi? Asta e logic.

Odată cu teza vine de la sine şi nota aia cu roşu pusă în rubricuţa aia specială din catalog. Şi e plăcută doar dacă e de la 9 în sus, nu? Cel puţin mie aşa mi se pare. Şi sunt aşa grele, că nimeni nu poate să ia 10 (asta la mate, că la română are cine; cei de la mine din clasă ştiu).

Oricum, sunt o etapă a vieţii, trebuie să le dăm, la fel cum suntem obligaţi să mergem la şcoală până în clasa  
a X-a. În clasa a V-a, când trebuia să dau prima mea teză, eram speriat, de îmi clănţăneau dinţii. Şi acum, am mai crescut şi nu mi se mai par aşa de...groaznice. Adică, dă! Sunt nişte simple teste, intitulate teze doar ca să ne sperie, nu? Conţin şi mai multe cunoştinţe, dar asta nu ar fi o problemă. Problemă ar fi timpul pe care îl aloci tezei. Te uiţi pe ea şapte ani şi nu ai chef să faci nimic, şi apoi te trezeşti că ştiai să faci şi aveai timp să faci tot, dar deşteptăciunea ta rară nu ţi-a dat voie. Aşa sunt oamenii.

În concluzie, succes la teze, 7A! (asta fiind clasa mea!)                         

duminică, 11 noiembrie 2012

Facebook, Facebook, Facebook!

Dar vai! Mulțumesc pentru încurajări!

De ce postez? Pentru că a doua variantă de chestie pe care aș putea să o fac e una...nasoală rău. Probabil că nu o să fie un blog cu propoziții care să aibă legătură între ele, și asta pentru că ascult muzică. 

Facebook-ul. Rețeaua de socializare care ne mănâncă zilele. La propriu. Intri, stai un minut (cică), și după ce te uiți la ceas, ghici! Au trecut aproximativ trei ore! Nici eu nu știu ce mă fascinează la Facebook (inițial denumit TheFacebook; sper că știați deja). Doar știu că îmi place și că odată intrat nu mă mai pot dezlipi de el. Oricum, nu e o chestie educativă, sau ceva de genu', dar tuturor le place. Și așa a fost încă de la începuturi. Dacă vreți să aflați mai multe puteți să priviți „The Social Network”. E un film despre cum s-a ajuns la TheFacebook, cum numele ăsta s-a transformat în Facebook, și cum a ajuns așa de popular. Mai ales că inițial fusese creat de Mark Zuckerberg doar pentru elevii de la Harvard.
Nu știu dacă vă interesează, dar eu unul am fost fascinat.

Atât pentru azi. Bye!

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Just for me.

Și după o lungă pauză de Blog din mai multe motive (pe care sincer, nu am chef sa le enumăr), vreau și eu să revin ca oricine, cu o postare. O postare probabil banală, plictisitoare...mai plictisitoare decât toate celelalte aș putea spune.

Dacă încă citiți înseamnă că nu aveți ce face, dar mă rog. Acum încep. 
Cealaltă postare a fost făcută în niște zile nenorocite, și pline de...ceva nașpa. Nu vreau sa îmi amintesc. Oricum, ce a fost a fost, acum e prezent, și trebuie să nu mă mai gândesc acolo. Poate că ne vom revedea, sau poate că nu...mai ales că vorbim din ce în ce mai rar cu ei și speranța se scuuurge, caaade, și parcă nu mai am niciun strop. Și asta nu doar eu.

Incorectitudinea e un alt factor care m-a făcut să postez. Este cea mai nasoală chestie care ți se poate întâmpla. Mă rog, lumea e plină de nedreptăți și știu că trebuie să ma obișnuiesc să trăiesc cu ele bântuindu-mă, fie că îmi place sau nu. E ceva care îți face părul să îți albească, știi? 
Nu e ceva concret, dar când vezi că altul face ceva pentru că se smiorcăie, înnebunești. Și culmea, ție ți-e jenă! 
Oamenii. Ăștia sunt oamenii.

În altă ordine de idei, mâine e duminică. Adică peste o oră e duminică. Sincer, cel mai groaznic coșmar (după duminică vine luni. luni înseamnă școală). Săptămâna asta încep tezele și chiar nu o să am timp de nimic. Nu că până acum aș fi avut, dar acum chiar că nu o să mai am.

Am crezut că s-a terminat cu blogul și că nu o să mai postez, sau ceva... Dar revin, (în forță, sper eu) cu noi postări, legate de...chestii neinteresante. NU e un blog pentru știri, noutăți, sau alte chestii formale. E un blog pentru MINE.