Pagini

luni, 3 septembrie 2012

For a big G

Trebuie. Sunt obligat. Da, chiar este nevoie să spun că "G" este cea mai nesuferită persoană pe care am întâlnit-o vreodată, şi că nu o suport deloc (toate astea pentru că mi-a spus să nu îndrăznesc să scriu ceva de rău despre ea, nu pentru că ar fi cu adevărat aşa).

Şi acum că probabil am reuşit să te enervez puţin, pot continua lucrurile în mod normal. Adică să pălăvrăgesc şi să fac articolul interesant doar cu o încheiere la fel de genială ca şi la postarea trecută. Voi face asta doar dacă voi reuşi.

Bineînţeles că suntem prieteni. Amici, sau mă rog, cum ai vrea tu să spui. Totuşi suntem nişte "cei mai buni prieteni" care nu îşi vorbesc deschis, care au muuulte chestii ascunse (cel puţin eu, crede-mă, am multe pe care nu ţi le-aş zice în niciun caz), şi în afară de asta, au avut şi...şi. Cine ştie cunoaşte, nu vorbesc mai mult. 

Ne înţelegem bine. Foarte bine. Din ce în ce mai bine. Şi vorbim din ce în ce mai multe. Însă nu chiar tot. Asta e clar. Şi restul îţi zic pe mess dacă te interesează dragă "G".

Na că n-am final spectaculos şi nu las pe nimeni cu gura căscată! 
În fine, dacă ai înţeles ce am vrut să îţi spun, îmi pare bine, dacă nu, îţi explic altă dată!

Ca să fie-n ton, mă semnez V!

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Essay for the best friend.

Şi pentru că ştiu că e cea mai aşteptată postare (asta bineînţeles că doar de unii), încerc să vorbesc despre cel, cea, cei mai buni prieteni. Nu neapărat despre cineva, chiar dacă asta este pentru Cineva. De ce am scris "Cineva" cu un "C" mare cât casa? Pentru că este cineva pentru mine, şi pentru că îmi este alături. Pentru că râdem de nu ne mai putem opri, pentru că ne enervăm (mai ales tu...) când nu vorbim, sau dacă nu ne trimitem mesaje, şi din multe alte motive pe care, sincer, nu aş fi în stare să le enumăr într-o singură postare. 

Prietenii... În general sunt nişte fiinţe speciale, menite să îţi aducă zâmbetul pe buze, sau să îţi ofere un umăr pe care să plângi. Şi nu numai asta. Dar sunt cei care te fac în toate felurile, şi tu în loc să rămâi cu gura căscată că cel mai bun prieten al tău ţi-a făcut asta, îi întorci o vorbă puţin mai... "înflorită" aş putea zice. Sunt nişte fiinţe cu care discuţi atât de liber, încât în momentele în care discuţi cu ele simţi că nu mai ai niciun secret, şi că...în sfârşit te-ai descărcat, te-ai plâns cuiva, şi ai spus ceea ce aveai de spus. 

Şi în general Ei ştiu să te asculte cu mare atenţie. Nu ţi-or răspunde la toate vorbele pe care le-ai spus, dar îţi răspund măcar la cele de o calitate superioară (dacă este un prieten adevărat ar trebui să ştie să o aprecieze). 

Aşa, ca de final, aş vrea să îi mulţumesc că există celui, celei sau celor aflaţi în cauză (asta ca să nu dau informaţii exacte, însă cel, cea sau cei despre care vorbesc sigur se simt), şi să le mulţumesc nu pentru ceea ce sunt ei în prezenţa mea, ci pentru cel care mă transformă când sunt în prezenţa lor. Sau a ei. Sau a lui. Este toootul un mister.

Vaco! Te urăsc! (nu înţelege greşit...)

Boul .