No idea. And a lot of reasons.

Chiar aşa? Nicio idee de postare?

În fine. Ăsta e doar unul dintre multele motive pentru care nu am reuşit să scriu nimic astăzi. Pur şi simplu nu s-a întâmplat nimic special... Chiar nimic. Aşa că decât să scriu nimicuri, mai bine tac. 

Poate mâine voi avea mai multă inspiraţie. Şi mai multe motive de a scrie. 

În schimb am postat al doilea episod la Why and How pentru sezonul 1. Vizionare plăcută!

Vld.

False friends.

Ăştia care se enervează repede... Cei care mă irită cel mai tare. Şi unora nu le ajunge asta. Când văd că începe o mică ceartă încep să fie şi insistenţi. Am şi eu un singur exemplu ... Cu care eram (cred eu, persoana aia cu siguranţă nu crede asta) prieten. 

Mă rog... Unii sunt falşi. Majoritatea sunt falşi. Din ce în ce mai mulţi sunt falşi. Şi asta mă sperie. Asta, şi faptul că se pun în gură cu tine după o aşa-zisă "Prietenie" de lungă durată. 

Nu pot să spun că nu au existat tachinări în timpul acestei prietenii, dar încercam să trec peste ele, crezând că  o prietenie e mult mai importantă decât o mică glumiţă. O glumiţă pe care, de multe ori, unii o percep total greşit. Aşa şi cu persoana asta. Dar am ajuns în faza în care nu mai sunt afectat, sau deranjat, sau orice altceva asemănător. 

Încă tind să cred că o prietenie este foarte importantă, însă o prietenie cu cine trebuie, nu cu cineva fals, şi o prietenie cu o persoană inteligentă, care să ştie să îţi aprecieze glumiţele la adevărata lor valoare. Asta şi...să te facă să te simţi bine când eşti în preajma lui. Să ajungi să îi mulţumeşti pentru persoana în care te transformi atunci când vine şi stă puţin cu tine. Prieteni din ăştia îmi doresc eu!

Vld.

Comenzi peste comenzi...

Cât se poate de ciudat, dar azi am primit un colet la poştă. Pentru cine e coletul ăsta? Sigur pentru mine? Vă rog să vă mai uitaţi o data. Şi da, într-adevăr era pentru mine. Mi-am amintit că am comandat ceva nu demult, două cărţi. Însă alea trebuiau să ajungă pe 7 septembrie. Cu exactitate.

Mă uit să văd ce scrie pe hârtia de înştiinţare : Libraria.net sau ceva de genul asta (să se bucure că le fac reclamă). Nu ştiu de unde am comandat produsul. Puţină neatenţie (că, la urma urmei, pentru ce aş fi vrut să reţian asta?) şi un produs livrat la poştă. Un singur lucru e cert : e pentru mine! Dar când l-am comandat, pentru ce l-am comandat şi în ce circumstanţe l-am comandat...ăsta rămâne încă un mister (cel puţin pentru mine, pentru că cei de la poştă îşi fac doar treaba, oferindu-le clienţilor produsele livrate de site-uri sau companii)

În fine, nu prea am înţeles eu situaţia.

Ba chiar da. Am primit acum două secunde un telefon pentru a fi înştiinţat că s-a greşit comanda. Deci, neatenţia mea e mai mică decât a celor din jur (asta doar câteodată)

P.S. : Fiţi atenţi ce comandaţi, şi de unde comandaţi!

Vld.

Why?!

Şi cum se face că de fiecare dată când vreau să scriu se întâmplă ceva care mă enervează la culme? Cum se face că am numai subiecte de genul ăsta de discutat? Asta nici eu nu ştiu şi aş vrea să îmi răspund, sau dacă cineva mă cunoaşte mai bine decât eu o fac, să îmi spună!

Ce s-a întâmplat? Am şters ceva ce tocmai se terminase de downloadat. Da, era ceva mare, şi da, era important (asta chiar dacă era doar un joc între noi fie vorba; ce, doar sunt copil încă!). 

Whatever, nu contează prea mult, important e că ştiu de unde să îl downloadez din nou. Asta chiar dacă îmi va lua ziiiiiiile întregi până ce îl voi avea din nou. Însă s-a întâmplat, faptul este consumat, şi nu este nimic ce aş putea face pentru a recupera în următoarele minute ce am pierdut. La fel şi cu subiectul de ieri.

Vă pup! Papa!

Vld.

Prima. Da, prima!

Chiar dacă e prima dată când scriu pe acest blog, nu mă voi abţine din a spune tot. La urma urmei, pentru asta l-am şi făcut...

Sunt supărat, şi nu, nu mi-e teamă să o recunosc. Am greşit mult, şi am destrămat două relaţii foarte importante. Situaţia în care sunt pus este foarte jenantă, sunt puţin speriat, şi, trebuie să recunosc, lucrul ăsta mă cam oboseşte. Nu sunt obişnuit ca presiunea să apese pe capul meu.

Toate astea au plecat de la pura mea încăpăţânare de a mă contrazice cu persoanele nepotrivite. Am făcut ceea ce nu trebuia, cu persoana cu care nu trebuia, în locul în care nu trebuia, şi în momentul în care nu trebuia. Mai precis, nu trebuia să o fac (asta doar dacă mă gândeam mai mult).

Un simplu sfat după experienţa mea de astăzi : Dacă cei pe care încercaţi să îi contraziceţi nu vor să vă asculte, spunând că nu este adevărat, spuneţi până la urmă ce spun şi ei, dar mai discret. Voi veţi şti adevărul, iar ei, cei care nu au vrut să vă asculte vor avea de pierdut. 

Vld.